Pentru jurnaliștii și redacțiile din România
Salvați sursa cât timp mai este acolo.
Reclamația vine peste luni de zile.
O postare este ștearsă. Un comunicat de presă este corectat în tăcere, fără notă de rectificare. Un profil este închis. Când ajung sesizarea, acțiunea în despăgubiri sau verificarea faptelor, sursa nu mai există, iar redacția rămâne cu o captură de ecran pe care o poate fabrica oricine. ProofSnap salvează pagina ca pachet de probe documentat în 41 de secunde.
De la 8,99 $ pe lună (aprox. 41 lei) · 11 până la 15 fișiere per pachet · Certificat de proveniență cu 8 verificări
Pentru a începe perioada de probă este necesar un card bancar. Disponibil și pentru Microsoft Edge.
Sau o facem noi pentru dumneavoastră
Ne trimiteți un link sau fișierele. Vă returnăm pachetul sigilat.
Pentru situația în care nimeni din redacție nu vrea să fie persoana care confirmă captura sau în care pagina trebuie salvată chiar azi și nu este timp pentru instalarea unei extensii. Ne trimiteți un URL public sau fișierele pe care le aveți deja, rulăm același motor criminalistic și vă returnăm o arhivă ZIP semnată și marcată temporal: un URL în maximum 24 ore, conversațiile și fișierele în maximum 24 de ore.
Un export de conversație este fișierul pe care vi-l dă aplicația când apăsați Exportă conversația. Îl redăm ca transcriere numerotată pe rânduri, calculăm hash-ul fiecărui fișier și marcăm temporal rezultatul, astfel încât partea adversă să nu poată susține că mesajele au fost modificate.
Același motor criminalistic ca al extensiei, rulat de noi. Mărcile temporale calificate eIDAS sunt emise de Disig a.s., prestator calificat de servicii de încredere pe Lista de încredere a UE. ProofSnap este un instrument pentru probe, nu consultanță juridică.
ProofSnap este o extensie pentru Chrome și Edge care salvează o pagină web ca probă documentată în 41 de secunde, iar în România jurnaliștii și redacțiile o folosesc ca să conserve sursa cât timp mai este online. În 2026 o marcă temporală calificată eIDAS aduce prezumția corectitudinii datei, iar redacția poate documenta ce spunea sursa în ziua în care a citit-o.
Autor: Radim Motycka, fondator și inginer-șef, ProofSnap · · Verificabil independent cu Verificatorul de autenticitate
De la clic până la pachetul de probe finalizat
Fișiere în fiecare pachet de probe
Termenul general de prescripție a acțiunii, art. 2517 din Codul civil
Data de la care se aplică art. 50 din AI Act privind conținutul deepfake
Pagina dispare după ce ați publicat
Materialul de documentare de pe internet este volatil și rareori din întâmplare. O instituție șterge o postare când apar criticile. O firmă corectează discret un comunicat de presă și lasă data neschimbată. Un profil pe care l-ați citat este restricționat sau închis. Nimic din toate acestea nu lasă urmă pe pagina în forma ei actuală, iar o captură de ecran obișnuită nu dovedește nici când ați văzut pagina, nici că imaginea nu a fost prelucrată ulterior.
Decalajul de timp este întreaga problemă. Citiți sursa în ziua documentării. Sesizarea, cererea de chemare în judecată sau verificarea faptelor vin peste luni de zile. Acțiunea în despăgubiri pentru un prejudiciu, chiar nepatrimonial, se prescrie în termenul general de 3 ani, potrivit art. 2517 din Codul civil, iar un proces civil pe fond, cu apel, se poate întinde pe câțiva ani. Între ziua în care ați citit pagina și ziua în care cineva vă cere să o prezentați poate trece foarte mult timp.
ProofSnap acoperă acest decalaj, mutând conservarea probei chiar în momentul documentării. Extensia capturează pagina așa cum o afișează browserul dumneavoastră și împachetează captura de ecran, sursa HTML, textul DOM, antetele de răspuns HTTP, interogările DNS, datele TLS și un lanț de custodie complet într-o singură arhivă ZIP. Întregul proces durează 41 de secunde pe pagină.
Ce este o probă digitală în dreptul român
Dreptul român nu tratează pagina web ca pe o categorie exotică de probă. Codul de procedură civilă definește înscrisul suficient de larg încât să o cuprindă: potrivit art. 265, „înscrisul este orice scriere sau altă consemnare care cuprinde date despre un act sau fapt juridic, indiferent de suportul ei material ori de modalitatea de conservare și stocare”. Suportul nu contează. Ce se afla pe acel suport și dacă a rămas neschimbat, da.
Regula operativă pentru orice document reprodus de pe un suport informatic stă în art. 282 alin. (1), iar formularea explică de ce o captură de ecran simplă este atât de fragilă în instanță:
„Când datele unui act juridic sunt redate pe un suport informatic, documentul care reproduce aceste date constituie instrumentul probator al actului, dacă este inteligibil și prezintă garanții suficient de serioase pentru a face deplină credință în privința conținutului acestuia și a identității persoanei de la care acesta emană.”
Expresia care decide totul este „garanții suficient de serioase”. O imagine PNG salvată dintr-un browser nu conține nicio garanție: nu spune de la ce adresă a fost preluată, la ce oră, ce server a răspuns și nici dacă a fost editată în minutul următor. Un pachet de probe furnizează exact acele garanții într-o formă pe care partea adversă o poate verifica singură: hash SHA-256 al fiecărui fișier, semnătură criptografică a manifestului, marcă temporală și un lanț de custodie care descrie fiecare pas.
Mai departe, judecătorul cântărește proba liber. Temeiul este art. 264 alin. (2) din același cod:
„În vederea stabilirii existenței sau inexistenței faptelor pentru a căror dovedire probele au fost încuviințate, judecătorul le apreciază în mod liber, potrivit convingerii sale, în afară de cazul când legea stabilește puterea lor doveditoare.”
Libera apreciere nu înseamnă însă că orice probă este acceptată ca atare. Cu cât o probă digitală este mai slab documentată, cu atât cântărește mai puțin, iar o captură de ecran fără dată, fără sursă și fără metadate nu are greutate în fața unei părți care contestă conținutul. Excepția din finalul textului, „în afară de cazul când legea stabilește puterea lor doveditoare”, este chiar locul în care intră marca temporală calificată eIDAS, despre care vorbim mai jos.
CNA și Codul deontologic al jurnalistului
România nu are un consiliu de presă cu putere de decizie asupra întregii prese, așa cum au unele state nordice. Există două mecanisme distincte, iar amestecarea lor este o eroare frecventă. Presa audiovizuală, adică televiziunile, radiourile, serviciile la cerere și serviciile distribuite prin platforme de partajare video aflate sub jurisdicția României, este reglementată de Consiliul Național al Audiovizualului, care aplică Legea audiovizualului nr. 504/2002 și Codul de reglementare a conținutului audiovizual. Presa scrisă și cea online se bazează pe autoreglementare, prin Codul deontologic al jurnalistului adoptat de Convenția Organizațiilor de Media.
Ambele mecanisme judecă același lucru: ce a publicat redacția și pe ce se întemeia atunci, nu ce s-a dovedit corect ulterior. De aceea o copie datată a paginii-sursă este direct relevantă și de aceea este aproape imposibil de obținut un an mai târziu. Punctul central al codului deontologic este scurt și clar:
„Jurnalistul va verifica informațiile în mod rezonabil înainte de a le publica.”
Codul cere, la punctul 2.2.1, ca informația să fie delimitată clar de opinii, iar la punctul 2.2.3 adaugă obligația de a prezenta toate părțile:
„În chestiunile despre care relatează, jurnalistul trebuie să facă eforturi pentru a prezenta punctele de vedere ale tuturor părților implicate.”
Verificarea și solicitarea punctului de vedere sunt acțiuni, iar o acțiune trebuie să poată fi documentată. Un pachet de probe al paginii pe care ați supus-o verificării, al răspunsului primit și al afirmației pe care o testați arată exact ce avea redacția în mână și când. Pentru zona audiovizuală, contextul s-a schimbat recent: noul Cod de reglementare a conținutului audiovizual, adoptat prin Decizia CNA nr. 573/2025 și publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 641 din 8 iulie 2025, a intrat în vigoare la 7 august 2025 și acoperă și conținutul distribuit prin platforme de partajare video, adică tocmai materialul care dispare cel mai repede.
Defăimarea: în România se judecă civil
Un punct pe care jurnaliștii îl confundă des: insulta și calomnia nu mai sunt infracțiuni în România. Codul penal în vigoare, Legea nr. 286/2009, aplicabil de la 1 februarie 2014, nu le mai prevede. Cine se consideră defăimat de un material de presă merge, așadar, pe calea civilă, iar acolo miza este pecuniară și termenele sunt lungi.
Temeiul stă în Codul civil. Art. 72 alin. (1) prevede că „orice persoană are dreptul la respectarea demnității sale”, iar alin. (2) că „este interzisă orice atingere adusă onoarei și reputației unei persoane, fără consimțământul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75”. Art. 73 protejează dreptul la propria imagine. Art. 253 enumeră mijloacele de apărare a drepturilor nepatrimoniale, iar alineatul care aduce banii în discuție sună astfel:
„Persoana prejudiciată poate cere despăgubiri sau, după caz, o reparație patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile.”
Peste acestea se suprapune răspunderea civilă delictuală: potrivit art. 1357 alin. (1), cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, iar alin. (2) precizează că autorul răspunde pentru cea mai ușoară culpă. Reclamantul trebuie să dovedească fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și vinovăția, dar redacția trebuie să poată arăta pe ce s-a bazat.
Apărarea redacției este art. 75. Alineatul (2) prevede că „exercitarea drepturilor și libertăților constituționale cu bună-credință și cu respectarea pactelor și convențiilor internaționale la care România este parte nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în prezenta secțiune”. Libertatea de exprimare, articolul 30 din Constituție și articolul 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului își găsesc temeiul tocmai aici. Însă buna-credință și baza factuală suficientă sunt legate de un moment: ziua în care a fost scris materialul, nu ziua procesului. Dacă pagina-sursă a dispărut, dispare și posibilitatea de a le demonstra.
Aici se oprește afirmația noastră. ProofSnap documentează ce arăta sursa și când ați preluat-o. Dacă acest lucru constituie o bază factuală suficientă și dacă art. 75 duce la respingerea acțiunii într-un caz anume, decide instanța. Nu promitem niciun rezultat și niciun furnizor nu poate promite așa ceva. Apărarea o construiți împreună cu juristul redacției, iar noi livrăm materialul pe care ea se sprijină. Detalii despre procedura civilă găsiți pe pagina despre defăimare online și daune morale.
Articolul 41 din eIDAS se aplică și în România
România este stat membru al Uniunii Europene, deci Regulamentul (UE) nr. 910/2014 se aplică direct, fără transpunere națională. Asta oferă unei redacții din România ceva ce o redacție din afara UE nu are: o prezumție prevăzută de lege, legată de momentul capturii. Formularea din versiunea oficială în limba română este următoarea:
„O marcă temporală electronică calificată beneficiază de prezumția corectitudinii datei și orei pe care le indică și a integrității datelor la care se raportează data și ora indicate.”
Articolul 41 alineatul (1) mai prevede că unei mărci temporale electronice nu i se pot refuza efectul juridic și admisibilitatea ca probă în procedurile judiciare doar pentru că este în format electronic. Dacă materialul trebuie folosit într-un dosar din alt stat membru, efectul decurge din regulamentul însuși: eIDAS se aplică direct în toate statele membre, articolul 4 alineatul (2) asigură libera circulație pe piața internă a serviciilor de încredere conforme, iar emitentul figurează pe lista pozitivă publicată de statul membru potrivit articolului 22. Atenție la un detaliu pe care multe surse încă îl greșesc: fostul articol 41 alineatul (3), privind recunoașterea reciprocă, a fost abrogat prin Regulamentul (UE) 2024/1183 din 11 aprilie 2024, deci o trimitere la alineatul (3) este depășită.
Ce schimbă concret prezumția într-un proces de daune morale sau într-o sesizare deontologică: fără marcă temporală, redacția trebuie să facă plauzibil că imaginea provine din ziua pe care o invocă, iar partea adversă se poate mulțumi să ridice un semn de întrebare. Cu o marcă temporală calificată, punctul de plecare se inversează. Redacția poate arăta, sprijinită de o prezumție, ce spunea pagina-sursă în ziua în care a fost citită, iar partea adversă trebuie să aducă ceva concret ca să o clatine.
Prezumția nu suprimă libera apreciere a probelor prevăzută la art. 264 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Mută punctul de plecare, nu hotărârea. Este însă o diferență reală într-un dosar în care tot restul se reduce la cuvântul unuia contra cuvântului celuilalt.
ProofSnap obține marca temporală conform RFC 3161 de la Disig a.s., prestator calificat de servicii de încredere pe Lista de încredere a UE. Pachetul de probe conține atât marca temporală în sine, cât și întregul lanț de certificate și informațiile din listele de revocare, astfel încât verificarea să poată fi făcută offline, ani mai târziu, fără să fie nevoie ca cineva să contacteze ProofSnap sau emitentul.
Protecția surselor, spusă exact
În România protecția surselor este o regulă de drept, nu un produs tehnic. Temeiul legal explicit este art. 7 din Legea audiovizualului nr. 504/2002. Alineatul (1) prevede că „caracterul confidențial al surselor de informare utilizate în conceperea sau elaborarea de știri, de emisiuni sau de alte elemente ale serviciilor de programe este garantat de prezenta lege”, iar alineatul (2) că „orice jurnalist sau realizator de programe este liber să nu dezvăluie date de natură să identifice sursa informațiilor obținute în legătură directă cu activitatea sa profesională”.
Articolul detaliază și ce anume se consideră date de identificare a sursei: numele și datele personale, vocea sau imaginea sursei, circumstanțele concrete în care jurnalistul a obținut informațiile, partea nepublicată a informației furnizate de sursă și datele cu caracter personal ale jurnalistului legate de activitatea de obținere a informațiilor difuzate. Aceeași protecție se extinde asupra persoanelor care, prin relația lor profesională cu jurnalistul, au luat cunoștință de informații care ar identifica sursa.
Protecția nu este absolută. Același articol prevede că dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanțele judecătorești numai dacă este necesară pentru apărarea siguranței naționale sau a ordinii publice și numai în măsura în care este necesară pentru soluționarea cauzei, atunci când nu există sau au fost epuizate măsuri alternative cu efect similar și când interesul legitim al divulgării depășește interesul legitim al nedivulgării. Protecția se sprijină, așadar, pe o cântărire făcută în instanță, nu pe un program de calculator. La acestea se adaugă punctul 2.3.1 din Codul deontologic al jurnalistului, care obligă jurnalistul să păstreze confidențialitatea surselor care cer anonimatul sau a căror dezvăluire le-ar putea pune în pericol siguranța ori locul de muncă.
Merită ținute separat cele două lucruri, pentru că în marketing sunt adesea amestecate. ProofSnap documentează conținut accesibil public sau accesibil în sesiunea dumneavoastră, spre care v-a îndreptat o sursă. Identitatea sursei nu este atinsă de acest instrument și rămâne acolo unde a fost: în linia securizată a redacției, în SecureDrop, în Signal sau în propria dumneavoastră memorie.
O întrebare care apare imediat după ce o redacție începe să arhiveze pagini este cea privind protecția datelor. Aici se aplică art. 7 din Legea nr. 190/2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 651 din 26 iulie 2018 și modificată prin Legea nr. 233/2019. Textul permite prelucrarea datelor cu caracter personal în scopuri jurnalistice, prin derogare de la capitolele II, III, IV, V, VI, VII și IX din Regulamentul general privind protecția datelor, atunci când este vorba de date făcute publice în mod manifest de persoana vizată sau strâns legate de calitatea sa de persoană publică ori de caracterul public al faptelor în care este implicată. Derogarea nu este un cec în alb: se aplică doar în limitele de mai sus, iar autoritatea de supraveghere rămâne ANSPDCP. Verificați încadrarea împreună cu juristul redacției înainte de a construi o arhivă de lucru pe ea.
Ce putem spune cu precizie despre fluxul de lucru: captura rulează în propriul dumneavoastră browser, în propria sesiune autentificată, iar arhiva ZIP se salvează pe propriul calculator. Aceasta este o descriere a modului în care funcționează extensia, nu o promisiune despre altceva. Citiți secțiunea de mai jos înainte de a construi vreo ipoteză de securitate operațională pe ea.
Ce nu promitem
Redacțiile cumpără pe baza unor promisiuni care mai târziu trebuie să reziste într-o sală de judecată, așa că aici limitele sunt scrise explicit. Citiți lista înainte de a decide la ce folosiți ProofSnap în documentarea dumneavoastră.
-
ProofSnap nu este un instrument de securitate.
Extensia este construită pentru documentarea conținutului, nu pentru a ascunde faptul că lucrați la un subiect. Nu este un serviciu de anonimizare, nu este un VPN și nu este un canal de comunicare criptat.
-
ProofSnap nu vă protejează sursele.
Protecția surselor înseamnă art. 7 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, punctul 2.3.1 din Codul deontologic și rutinele proprii ale redacției. Pentru contactul cu sursa folosiți SecureDrop, linia securizată a redacției sau Signal. ProofSnap salvează pagina publică spre care v-a îndreptat sursa, nu ceva despre sursă.
-
Prelucrarea nu este nici exclusiv locală, nici exclusiv în UE.
Captura se face în browserul dumneavoastră, iar pachetul se salvează pe calculatorul dumneavoastră, dar mai mulți pași apelează servicii prin rețea: sincronizarea orei, interogările DNS, WHOIS, OpenTimestamps, marca temporală calificată și semnarea Certificatului de proveniență. Serverele se află în us-east-2. Dacă aveți un dosar în care prelucrarea datelor trebuie să rămână în UE, discutați mai întâi cu juristul redacției.
-
Nu promitem niciun rezultat într-un dosar.
Descriem ce conține pachetul și la ce se uită o instanță sau o autoritate. Ce decid ei rămâne decizia lor. Niciun pachet de probe nu face un material adevărat și niciun pachet de probe nu câștigă singur un proces de defăimare.
-
Nu putem recupera o pagină deja ștearsă.
ProofSnap capturează pagina vie. Dacă postarea nu mai este acolo, nu mai este acolo. Acesta este întregul argument pentru a salva sursa în ziua documentării, nu în ziua reclamației.
Deepfake și materiale generate de AI
Verificarea faptelor are astăzi două sarcini opuse. Prima este să stabilească dacă o imagine sau un clip trimis de cineva este autentic. A doua este să poată respinge afirmația că însăși documentarea redacției ar fi generată artificial. Ambele cer un punct de plecare documentat, mai vechi decât disputa.
Din 2 august 2026 se aplică articolul 50 din Regulamentul (UE) 2024/1689 privind inteligența artificială, cunoscut ca AI Act. Acesta obligă utilizatorii unui sistem de inteligență artificială care generează sau manipulează imagini, sunet ori conținut video de tip deepfake să dezvăluie faptul că materialul a fost generat sau manipulat artificial. Pentru texte publicate cu scopul de a informa publicul asupra unor chestiuni de interes public există o excepție atunci când conținutul a trecut printr-o revizuire umană sau printr-un control editorial și o persoană poartă răspunderea editorială. Regula nu rezolvă problema redacției, dar schimbă întrebarea: nu mai este suficient să întrebați dacă un material este autentic, ci și dacă a fost declarat ca atare atunci când a fost publicat, ceea ce presupune să aveți o copie datată a paginii.
Fiecare captură ProofSnap conține un Certificat de proveniență cu 8 verificări de integritate ale imaginilor aflate pe pagină. Certificatul citește datele C2PA privind conținutul, dacă emitentul le-a inclus, extrage metadatele EXIF, calculează un hash perceptual, compară informațiile din fișier cu antetele HTTP cu care a fost livrată imaginea și notează unde anume pe pagină se afla. Captura de ecran din pachet este ea însăși semnată ca material C2PA, astfel încât destinatarul să vadă că provine dintr-o captură și nu dintr-un program de editare.
Este important să spunem exact ce este și ce nu este Certificatul de proveniență. Certificatul de proveniență nu este un verdict privind caracterul generat de inteligența artificială al unei imagini, iar ProofSnap nu pretinde că poate stabili acest lucru. Niciun detector nu o poate face cu certitudine în 2026. Certificatul livrează semnale și un punct de referință fix: ce se afla acolo, când a sosit, ce server l-a livrat și ce urme purta fișierul.
Pentru o redacție care verifică fapte, atât este de multe ori de ajuns ca să mute discuția. Dacă ați salvat o imagine chiar în ziua în care a fost distribuită, nimeni nu mai poate susține ulterior că versiunea dumneavoastră este o copie prelucrată. Dacă trebuie să documentați o afirmație construită pe o singură fotografie, puteți citi mai multe despre acel flux de lucru pe pagina despre fotografii furate și furtul de imagini.
Modul sesiune pentru un lanț de linkuri
Rareori un subiect stă pe o singură pagină. O firmă trimite spre un alt site, acela trimite spre un registru, registrul trimite spre o persoană, iar profilul persoanei trimite înapoi spre firmă. Dacă salvați paginile una câte una, pe parcursul mai multor zile, partea adversă poate desface lanțul verigă cu verigă.
Modul sesiune rezolvă asta. Porniți o sesiune, parcurgeți lanțul în ritm normal, iar ProofSnap face o captură criminalistică de sine stătătoare pentru fiecare filă pe care o priviți efectiv. Fiecare filă este scrisă în propriul director sub tabs/<slug>/, cu propria captură de ecran, propria sursă HTML, propriul text DOM, propriile metadate, propriul lanț de custodie și propriul PDF.
Rezultatul este o singură arhivă ZIP, cu un singur manifest și o singură semnătură, care acoperă întregul lanț. Ordinea și momentele sunt consemnate în lanțul de custodie, astfel încât destinatarul să vadă că paginile au fost citite în ordinea descrisă în articol și că nu au fost asamblate ulterior. Sesiunea afișează un avertisment discret când treceți de 10 file, pentru că altfel pachetul devine greu de parcurs.
Cum procedați, pas cu pas
Fluxul de lucru este același, fie că sunteți angajat al unei redacții, fie că lucrați ca freelancer. Durează 41 de secunde pe pagină, după ce ați instalat extensia.
-
1. Instalați extensia și alegeți formula de acces
Descărcați ProofSnap pentru Chrome sau Edge. Dacă scrieți constant, luați un abonament. Dacă este vorba de o singură sarcină, cumpărați un SnapPack, fără abonament.
-
2. Deschideți pagina-sursă în timp ce documentați
Deschideți postarea, articolul, comunicatul de presă, extrasul de registru sau pagina cu acces plătit la care aveți acces legal. Salvați-o înainte de a o cita, nu după.
-
3. Alegeți modul de captură
Pagină simplă pentru o singură sursă. Modul sesiune pentru un lanț de linkuri pe mai multe file. Înregistrare video atunci când conținutul se mișcă, de exemplu o transmisiune în direct sau o cronologie care se încarcă în continuu.
-
4. Activați marca temporală calificată când subiectul este sensibil
Pentru materialele cu risc real de proces sau de sesizare alegeți marca temporală calificată eIDAS și obțineți prezumția de la articolul 41 alineatul (2). Pentru documentarea curentă este suficientă ancorarea în Bitcoin prin OpenTimestamps.
-
5. Salvați arhiva ZIP în dosarul subiectului și notați ProofSnapID
Puneți pachetul lângă restul documentării și treceți ProofSnapID-ul pachetului în lista dumneavoastră de surse. Astfel, juristul redacției găsește captura exactă fără să o caute.
-
6. Verificați singur pachetul, măcar prima dată
Încărcați arhiva ZIP în Verificatorul de autenticitate și urmăriți cum rulează în browser verificarea hash-urilor, a semnăturii și a mărcilor temporale. Așa știți exact ce îi cereți părții adverse să facă.
-
7. Prezentați pachetul dacă materialul este contestat
Dacă apare o sesizare, o cerere de drept la replică sau o cerere de chemare în judecată, trimiteți arhiva ZIP juristului redacției, împreună cu linkul către Verificatorul de autenticitate. Destinatarul poate verifica totul fără să ne contacteze.
Ce conține pachetul de probe
Fiecare captură devine o singură arhivă ZIP, cu 11 până la 15 fișiere, în funcție de abonament: 11 la Essential, 12 la Professional și 15 la Enterprise și Company. Totul este în formate deschise și nimic nu are nevoie de ProofSnap pentru a putea fi citit.
Conținutul propriu-zis
- Captură de ecran a întregii pagini, nu doar a ferestrei vizibile
- Sursa HTML a paginii, cu foile de stil încorporate
- Textul DOM curat, ca citatele să poată fi căutate și copiate
- Un PDF probatoriu lizibil, cu întreaga desfășurare
Contextul din jurul paginii
- Metadate: browser, sistem de operare, rezoluția ecranului, fus orar
- Antetele de răspuns HTTP de la server, fără cookie-uri și date de autentificare
- Interogări DNS verificate încrucișat la doi rezolvatori independenți
- Date WHOIS sau RDAP despre domeniu
Ce face pachetul greu de contestat
- Hash SHA-256 al fiecărui fișier, adunate în manifest.json
- Semnătură RSA-4096 a manifestului, plus cheia publică
- Ancorare OpenTimestamps în Bitcoin
- Marcă temporală calificată eIDAS, cu întreg lanțul de certificate, când este activată
Lanțul de custodie și verificarea
- Lanț de custodie după modelul ISO/IEC 27037
- Jurnal forensic cu lanț de hash-uri, în care fiecare pas se leagă de cel anterior
- Scripturi de verificare pentru Windows și pentru Unix
- Certificat de proveniență cu 8 verificări de integritate ale imaginilor
Verificarea are nevoie doar de python3, openssl și clientul OpenTimestamps, toate cu sursă deschisă. Este o alegere deliberată: o redacție trebuie să poată prezenta o probă care rămâne verificabilă și dacă furnizorul nu va mai exista într-o zi. Dacă vreți să vedeți un pachet real înainte de a decide, pachetul demonstrativ se află pe pagina principală în limba română.
Un exemplu concret: recenziile care dispar
Jurnalismul de consum se lovește permanent de material volatil, iar recenziile online sunt forma cea mai vizibilă. În acțiunea de verificare din 2022, Comisia Europeană și rețeaua de cooperare pentru protecția consumatorilor, din care face parte și autoritatea din România, au verificat recenziile de pe 223 de site-uri mari, magazine online, piețe electronice, platforme de rezervări, motoare de căutare și comparatoare. Pentru 144 dintre ele autoritățile nu au putut confirma că comercianții fac destul ca recenziile să fie autentice, iar cel puțin 55 la sută dintre site-urile verificate încălcau potențial regulile europene privind practicile comerciale neloiale.
Consecința practică pentru o redacție este simplă. Dacă scrieți despre o firmă pornind de la recenziile ei, temeiul materialului poate fi șters de platformă, de firmă sau de autorul recenziei înainte ca cineva să vă întrebe despre el. Nu contează cine îl șterge; contează că a dispărut înainte de întrebare.
Pentru redacție, lecția ține de gestionarea timpului, nu de cazul în sine. O redacție care a salvat profilurile în ziua în care a scris materialul le poate prezenta și peste ani, în termenul general de prescripție de 3 ani și dincolo de el, dacă procesul se prelungește. Același tipar revine în dosarele despre recenzii false pe Google și Trustpilot, despre mașini second-hand cu kilometrajul dat înapoi și despre fraudele la angajare de tip task scam, unde anunțul este de regulă șters cu mult înainte ca cineva să facă o plângere.
Prețuri pentru redacții și freelanceri
Toate prețurile se facturează în dolari americani. Suma în lei este o conversie orientativă, calculată la un curs de 4,55 lei pentru un dolar, iar suma efectiv debitată urmează cursul băncii dumneavoastră din ziua plății.
Essential
8,99 $
pe lună (aprox. 41 lei)
Anual 80 $ (aprox. 364 lei), adică cu 20 la sută mai ieftin. 11 fișiere per pachet de probe.
Professional
16,99 $
pe lună (aprox. 77 lei)
Anual 160 $ (aprox. 728 lei). 12 fișiere per pachet de probe, marcă temporală Bitcoin inclusă.
Enterprise
28,99 $
pe lună (aprox. 132 lei)
Anual 280 $ (aprox. 1.274 lei). 15 fișiere per pachet de probe, mărci temporale calificate eIDAS și sigla proprie a redacției în PDF.
SnapPack
4,99 $
achiziție unică (aprox. 23 lei)
10 capturi cu marcă temporală Bitcoin. O achiziție unică, fără abonament și fără reînnoire automată.
eIDAS SnapPack
de la 6,99 $
per marcă (aprox. 32 lei)
10 mărci costă 49,99 $ (aprox. 228 lei). Cumpărați-le pentru materialele individuale unde riscul este real.
Video SnapPack
24,99 $
per videoclip (aprox. 114 lei)
10 videoclipuri costă 169,99 $ (aprox. 773 lei). Pentru transmisiuni în direct și cronologii care se încarcă în continuu.
Primele 7 zile sunt gratuite și este necesară înregistrarea unui card bancar pentru a începe perioada de probă. Creditele eIDAS cumpărate pot fi folosite timp de 12 luni. Un SnapPack este o achiziție unică, nu o variantă fără card la abonament.
Întrebări frecvente
ProofSnap îmi protejează sursele?
La ce ajută un pachet de probe într-o sesizare la CNA sau într-o reclamație deontologică?
Sursa și-a șters postarea. O mai pot documenta?
Ce înseamnă articolul 41 din eIDAS pentru o redacție din România?
Cum ajută ProofSnap la verificarea unui deepfake?
Pot salva un articol aflat în spatele unui paywall?
Am nevoie de abonament dacă lucrez ca freelancer?
Cine poate verifica pachetul ulterior?
Surse și temei juridic
Toate citatele de pe această pagină provin din sursele de mai jos. Pagina este scrisă cu titlu informativ și nu înlocuiește consultanța juristului propriu al redacției.
- Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010), art. 264 alin. (2) privind libera apreciere a probelor, art. 265 privind noțiunea de înscris și art. 282 alin. (1) privind înscrisurile pe suport informatic, redate pe legeaz.net
- Codul civil (Legea nr. 287/2009), art. 72 privind dreptul la demnitate, art. 73 privind dreptul la propria imagine, art. 75 privind limitele, art. 253 privind mijloacele de apărare a drepturilor nepatrimoniale, art. 1357 privind condițiile răspunderii civile delictuale și art. 2517 privind termenul general de prescripție de 3 ani, redate pe codulcivil.ro
- Legea audiovizualului nr. 504/2002, art. 7 privind caracterul confidențial al surselor de informare, text publicat de Consiliul Național al Audiovizualului
- Decizia CNA nr. 573/2025 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 641 din 8 iulie 2025, în vigoare din 7 august 2025, cna.ro
- Codul deontologic al jurnalistului, punctele 2.2.1, 2.2.2, 2.2.3 și 2.3.1, adoptat de Convenția Organizațiilor de Media, redat pe stareapresei.ro
- Legea nr. 190/2018 privind măsuri de punere în aplicare a Regulamentului (UE) 2016/679, art. 7 privind prelucrarea în scopuri jurnalistice, publicată în Monitorul Oficial nr. 651 din 26 iulie 2018 și modificată prin Legea nr. 233/2019; autoritatea de supraveghere este ANSPDCP
- Regulamentul (UE) nr. 910/2014, articolul 41, versiunea oficială în limba română, EUR-Lex, text consolidat CELEX 02014R0910-20241018
- Regulamentul (UE) 2024/1689 privind inteligența artificială, articolul 50 privind obligațiile de transparență, aplicabil din 2 august 2026 potrivit articolului 113, EUR-Lex, CELEX 32024R1689
- Comisia Europeană și rețeaua de cooperare pentru protecția consumatorilor, rezultatele acțiunii de verificare a recenziilor online pe 223 de site-uri, commission.europa.eu
Vedeți și pagina principală în limba română despre capturile de ecran ca probă și mențiunile legale.
Salvați următoarea sursă pe care o citiți
Materialul se scrie azi. Reclamația vine peste jumătate de an. O singură captură de 41 de secunde face diferența între a putea prezenta sursa și a fi nevoit să explicați de ce a dispărut.
Pentru a începe perioada de probă este necesar un card bancar.